„E fals…”

E fals… Întindere de lumini triste, obosite
De veacuri trecute fără scop, sens sau idee
E fals… O lume de pietre-amestecate, amețite,
Aruncate și plimbate pe-a-ntunericului alee.

O viață, pedalând isteric spre un alt nicăieri
Se pierde prin al luminilor amețitor dans
Se avântă-n lumea dintre două seri
Și se duce, se întoarce, dispare… E fals…

Pământul în flăcări, arzând degeaba, sec,
Înalță la cer cetate cenușie, de fum.
O, lume, nu vezi cum visele vin și trec?
E fals… Tot ce a fost, ce va fi și ce e acum.

Acum privește-te-n oglindă, cititor curios
Privește dincolo de ea și sari în infinit.
Ia aminte că adevărul nu mai e ce-a fost
Și-ți spun sincer, e fals tot ce-ai citit.