Lecție de bun simț…

Trecerea de pietoni de la BCR mi-a oferit azi o situație foarte interesantă în drumul meu spre casă. Am ajuns la trecere imediat ce semaforul s-a schimbat în roșu, iar câțiva pietoni erau încă pe trecere, iar printre ei, un câine care nu a mai apucat să scape de prima bandă a sensului opus și a fost nevoit să „staționeze” în mijlocul drumului… Nu s-a grăbit, nu a lătrat la mașinile care nu îl lăsau să treacă, nu s-a panicat, el doar stătea și aștepta ca un șofer binevoitor să-l lase să treacă.

Se oprește un Audi, iar câinele fiind mai lent, are calea tăiată de șoferul grăbit, apoi mai trec 3-4 mașini și, la final, ultima mașină din coadă se oprește. Era o doamnă la volanul unui hatchback Toyota care, deși a văzut că în spate nu mai e nicio mașină și câinele poate trece, s-a oprit și i-a acordat prioritatea pe care patrupedul o avea din moment ce a călcat pe trecere când semaforul era verde.

Când semaforul se schimbă iar, un individ aflat aproape de stația de autobuz de pe sensul nord-sud țâșnește grăbit pe diagonală spre trotuarul de vis-a-vis. După ce am fost martorul acestui spectacol, m-am gândit: „așa sunt și eu când mă grăbesc?”