O adevărată dezbatere
Oriunde vedem o dezbatere ne așteptăm la două persoane de același nivel încercând să convingă un arbitru că părerea sa este mai bună decât a contracandidatului. Ce se întâmplă dacă acele 2 părți nu mai sunt în același echilibru? Se creează un conflict inegal. Și ce se întâmplă atunci când tema este atât de complexă încât nu admite o concluzie, darămite una comună? Abia atunci se gândește cu adevărat, se formează o opinie și se ciocnesc păreri și idei ca într-o mișcare browniană.
Domnul profesor Bogdan Pătruț a reușit să adune acele grupuri de statuturi diferite (sociale, religioase și de vârstă) și să le ofere acea temă care ar cere cel puțin câteva zile ca să se discute prilejuind astfel un adevărat test al conciziei, răbdării și puterii de argumentare.
Această inedită dezbatere a avut ca subiect de discuție actul de terorism de la Paris ce s-au petrecut nu demult. La aceasta au luat parte tineri, jurnaliști, imamul de la moscheia din Rediu, un preot ortodox, profesori, oameni de afaceri și sociologi. Începută cu un anumit format și cu un anumit set de reguli, acestea au fost eliminate încet-încet și inevitabil datorită complexității subiectului și s-a ajuns la a se discuta libertatea de expresie și libertatea în general, sub forma unei confruntări între generații.
A fost o dezbatere cu scântei, o dezbatere care nu mai putea fi moderată și care a dovedit încă o dată că o speranță există în prezenta generație de tineri și, pe alocuri, această generație a fost superioară prin „predarea” unei lecții importante: Lecția răbdării și a ascultării și a fost o dezbatere care, personal, mi-a plăcut. Motivul ar fi următorul – tema FOARTE complexă (se întindea pe planurile religios, social, politic, economic) și diversitatea persoanelor aflate acolo.
Se ajunsese într-un moment de haos „ordonat”, în care persoanele cu mai multă experiență de viață deviaseră de la subiect și deja se împărțeau ei în două sau trei tabere în timp ce tinerii au reușit să se unească (a se vedea diferența la 180 de grade) și să nu mai accepte să privească, ci să se exprime, să protesteze. Asta este, din nou, o dovadă că acei tineri încă nu sunt spălați pe creier, nu fac polemici, că au venit acolo cu un scop, iar când acesta a fost uitat, ei au făcut tot posibilul să-l reconstruiască. Și au reușit! Au reușit, strigând împreună, au reușit întorcând moneda și pe cealaltă parte, au reușit gândind și cerând adevărata libertate de expresie.
Concluzia serii – Libertatea de expresie e mai mult decât a face o caricatură într-un ziar, iar tineretul, oricât de infect, de păcălit, de mințit pare, are o statură, are o poziție prin unii viitori reprezentanți care chiar își doresc un viitor mai bun.
