Jurnal de bicicletă – 12 aprilie 2013
Cum vacanța se apropie de sfârșit și simțeam că a trecut prea ușor, m-am decis să fac ceva azi… Dar nu aveam nicio idee așa că nervii mei tot creșteau. Asta până când (după ce am propus să mergem la Vodafone să vedem ce e cu „red”) am fost chemat la o tură cu bicicleta. PERFECT!
Așa că, după o oprire în Piața Tricolorului (unde bicicleta mi-a devenit vedetă), m-am pornit spre Teatrul de Vară unde ne-am adunat pentru ultimele reglaje… De menționat că „natura” ne-a salvat și de această dată, o pietricică fiind instrumentul folosit ca improvizație pentru a putea umfla roata unui tovarăș de drum. Traseul era unul simplu (aparent): Teatrul de Vară – Gară – Pasarelă – Centrul de Afaceri – Cimitirul Sarata – Stadion – Insulă de Agrement – Pod Șerbănești – Lacul Bacău II – Dig – Pod Șerbănești – Parcul Catedralei – Acasă…
Deci prima oprire avea să fie suus pe pasarelă și după un drum pe care dacă mă pun din nou să îl fac, îl greșesc, am ajuns acolo (merită punctat traficul mult mai intens din zona pasajului). Pasarela a oferit perspectiva perfectă pentru niște poze, dar vântul bătea groaznic de tare, astfel că încercarea mea de a face un HDR cam lasă de dorit (bine, e și camera un factor-cheie care mă dezavantajează).
Am plecat mai departe și am ajuns într-o zonă prin care am mai fost și mi-a plăcut… DAR (există un „dar”), azi s-a decis vântul să sufle din sud așa că, a noastră coborâre a fost destul de instabilă și am fost nevoiți să mai și pedalăm (ÎN VALE). În fine, am ajuns la Stadion, am găsit dincolo de fosta bază de antrenament o bancă unde n-am încărcat bateriile pentru a doua parte. Plecăm și de această dată cu capul înainte, ajungem la Insula de Agrement fără probleme, dar ne oprim la punctul de observați e de pe faleză unde am fost impresionați de numărul mare de lebede pe lac…
Drumul a continuat fără probleme până la intersecția DN2 cu DN2F (spre Vaslui)… După ce traversăm, aflăm că unul dintre noi are pană… Ridicăm privirea și: VULCANIZARE. Care erau șansele? După ce cei de acolo s-au chinuit cu remontarea schimbătorului (iar vremea ne-a dat ceva emoții până am cerut o verificare) am plecat mai departe și am trecut digul exact când începea soarele să apună după paravanul de nori.
Drumul spre casă a fost ok, dar acum trebuie să-mi odihnesc picioarele pentru că mâine o iau la pas încă de dimineață.
