Imaginație în ceață

În profundul cerului infinit
Unde sclipirea gândirii se răsfrânge,
Adesea am privit amuțit
Cum norul orizontu-l atinge.

Dar steaua dispare-n cenușă
Și sper s-o mai văd „nu a plecat”
Însă speranța e după ușă;
Ușa e închisă… „Nu-i adevărat”

„E o minciună” deși știu că nu e…
Mă păcălesc singur și e păcat
Sufletul sa mi-l încuie
Un monstru hidos, pierdut în neant.
(1altcineva)