O temă la psihologie

Cine sunt eu?

O armonie de cuvinte te pune-n transă
Păstrându-mi mintea adolescentină vie…
Sunt ca un păianjen ce țese o plasă
Din versuri scurte, dar de suflet pline.

Nu mă cunoști, dar nici nu o vei face…
Sunt misterul unei vieți ascunse adânc,
Dar când vei da jos masca și cinstea nu-ți va tace
Îmi voi deschide mintea printr-al sufletului cânt.

Sunt calm…
Când lunea arde-ncet în jurul meu
Și viața de necazuri e mai grea
Cântăresc balanța dintre bine și rău,
Privesc echilibrul… E tot lumea mea.

Nu cred în destin și știu… e ciudat.
Sunt un flegmatic incurabil, amărât.
E greu să mă descurci când sunt adunat,
Pierdut, uneori țintuit în trecut.