Visul…

Când ultima scânteie de speranţă se pierde-uşor în vânt
Şi simţi că o parte din tine dispare fără urmă,
Uiţi de scopul tău şi de-acel simplu cuvânt,
Ce în trecut te alina, îţi dădea forţă şi vână.

Dar vrei să-ţi iei sufletu-napoi, să laşi trecutu-n spate
Şi să ştergi din sinea ta noţiunea de amănunt
Pentru că nu e simplu să le faci pe toate,
Pentru că nu ştii, ai uitat acel cuvânt.

Dar doare tot mai tare când sufletul ti-e rupt in două
Şi nici caldul “te iubesc” nu mai ştii să-l zici,
Iar tu iţi doreşti iarăşi o viaţă complet nouă
Fără-acel “cuvânt”, VISUL ce-a plecat deja de-aici!