În mijlocul unei săptămâni ocupate…
Îmi pare rău că nu am mai scris în ultima vreme aici, pe blog, dar săptămâna asta a început nu prea bine și mi-am luat prea multe angajamente pe lângă chestiile legate strict de clasă/școală.
Să încep cu ce am ratat a scrie. După un week-end liniștit, ziua de luni a fost ceva destul de neobișnuit: La școală am avut de toate: ascultare, două experimente, o oră normală, o lucrare și o oră pe care nu am făcut-o. Am ajuns acasă cam obosit și după ce m-am pregătit pentru ziua următoare, am mai intrat pe vreo două forumuri și am încercat (fără reușită) să construiesc un Android Custom ROM (dacă nu știți, nu contează)
Marți am aflat că nu avem cine să pună muzica în timpul activității de miercuri(citiți mai departe și veți afla despre ce e vorba), și mi-am luat și acest angajament așa că m-am chinuit să tai melodiile și să le pregătesc. Apoi am continuat seria eșecurilor la treaba începută luni.
Miercuri(azi): Nu am făcut primele ore dintr-un motiv simplu: pregătiți activitatea!! Dar ce activitate… Prezentare de modă.. CU HAINE DE HÂRTIE. „Primăvara eco” a fost un mic „proiect” pregătit de clasa mea timp de o lună, doar pentru 4-5 minute de defilare prin cancelarie. Poze nu pot să pun pentru că, ca un idiot(da, pentru că am idei multe), am dat camera de fotografiat unei colege de clasă pentru a face ea poze, specificându-i: „Fă câteva poze de ansamblu pentru blog!” Da’ de unde?
Seria tâmpeniilor care m-au vizat a continuat, la final, după ce că nici măcar menționat nu am fost în discursul de final, am fost lăsat „cu ochii în soare” sau mai bine spus cu laptopul (care, btw nici nu îmi aparținea), boxele și prelungitorul singur în cancelarie… Și astfel am cărat, cu frică să nu scap ceva, un etaj și ceva toate astea. Vă dați seama: dacă scăpam un Sony Vaio pe scări deja îmi luam eu adio la laptop.
În fine… Bine că am scăpat de ziua de azi, dar trebuie să mă apuc curând de proiectul pentru începutul lui Aprilie (da, așa devreme, pentru că este prea mult și nu pot face prea multe într-o singură seară). Mă rog.. Așa e viața în Vrânceanu… Îți dorești să vină week-endul cât mai repede. Vreau să mai scriu și pe categoriile „și altele” și „din Bacău”, deci va trebui să îmi mai iau și alte angajamente.
În încheiere, dacă vă place blogul meu vă cer să-l recomandați și altora promițându-vă că subiecte noi nu vor înceta să apară.
