Bucuria Crăciunului

Nu o dată am spus că eu nu mai simt bucuria Crăciunului și că perioada asta nu prea își are rostul decât ca pauză de la viața cotidiană. Ei bine, acum nu mai pot spune același lucru pentru că am deschis și eu ochii, ajutat fiind de câteva persoane care mi-au transformat ultimul an în cea mai frumoasă perioadă prin care am trecut.

Dar până la a trece la o sinteză completă a anului (care va fi postată peste câteva zile), voi spune că acest Crăciun a fost EXCELENT! Plin de nervi, emoție, zâmbete și iubire. Am văzut fericire în ochii celorlalți și, cel mai probabil, ceilalți au văzut la fel în ai mei. Am văzut extaz, am văzut șoc, am fost cu nervii la pământ, am revenit și am plonjat într-un ocean de iubire, am oferit, am primit, am descoperit, am redescoperit, am vrut, am avut.

Viața m-a purtat prin cele mai ciudate locuri, m-a învățat să-mi creez o lume, să o sculptez în cuvinte, să o concretizez cu forțe proprii înainte de a-mi oferi șansa unui apogeu, șansa de a-mi dovedi că tot efortul depus nu a fost degeaba. M-a lăsat să fiu printre cei mai buni, m-a lăsat să arăt ce pot, să spun ce vreau, să vreau ce pot și să-mi țin în brațe steaua. Iar Crăciunul m-a făcut să recapitulez în minte acest întreg an, tot ce am realizat, toți cei care au contat și contează pentru mine și ce îmi doresc mai departe.

Poate că asta e magia Crăciunului – să dăruiești și să primești fericire.