Frica sau banii

Anul 1984 nu a rămas în mentalul colectiv pentru ce s-a întâmplat de-a lungul lui, ci, mai degrabă, prin viziunea lui George Orwell asupra acestuia. Romanul 1984, publicat în 1949 prezintă, pe lângă firul narativ central, viața într-un regim totalitar într-o epocă post-război-nuclear. Deși publicarea propriu-zisă a avut loc la destul de puțin timp după încheierea celui de-al doiea Război Mondial și instalarea Cortinei de Fier, un număr considerabil de caracteristici negative ale regimului totalitar prezentat, puteau fi regăsite și în Estul Europei în următorii 40 de ani.

De data aceasta mă voi concentra pe distorsionarea adevărului și propagandă pentru că, nu-i așa, aceste 2 lucruri au reapărut pe buzele tuturor activiștilor civici de ocazie din ultimele zile. Există 2 feluri de a distorsiona adevărul (la niveluri diferite, bineînțeles) în ziua de azi, încât să se poată forma o masă critică în preajma unor alegeri:

1. Frica. Exact motorul folosit în 1984, exact motorul folosit de comuniști la toate nivelurile și exact motorul prin care azi, dirijorii opiniei publice (adică presa din 2019), pot controla masele. Frica este un sentiment foarte puternic, un sentiment care activează instinctul de supraviețuire, individualizează și separă grupurile. Un om căruia îi este frică, în mod obișnuit, va încerca să își asigure nevoile primare. Dacă unui om îi este frică de ceva, el se va simți bine doar atunci când amenințarea va dispărea
2. Banii! Dacă într-un regim totalitar, frica guvernează la toate nivelurile, acum lucrurile sunt mult mai simple – plătești, e ca tine. Nu plătești, aia e.

Dacă punem 1 și 2 cap la cap, putem face o radiografie tristă a anului 2019:

• Nu mai există presă liberă la care să aibă acces rapid și facil oamenii de rând
• Oamenii cred tot ce le toarnă pe gât presa „agreată” de ei la un moment dat fără să filtreze informația, fără să o verifice și fără să mai gândească

Ori asta nu face decât să nască fanatici. Dacă înainte, acest fanatism era mai mult un naționalism exagerat, acum oamenii ajung aproape să venereze anumite personaje și să respingă orice idee sau orice om care propune o idee ce fie îi „știrbește” din imaginea de Mesia personajului lor, fie îl pune într-o lumină pozitivă pe adversarul personajului lor.

Nu mai spun că nu este sănătos! Oamenii sunt puși într-o continuă stare de alertă, se stresează inutil și de pe o zi pe alta apare câte o nouă boală încât nu mai știi dacă după standardele noi mai ești sau nu clinic sănătos.

Poate vă întrebați de ce este periculos acest comportament? În primul rând, oamenii ăia, exact ca tine, exact ca mine, au drept de vot! Apoi oamenii ăia dacă au câtuși de puțină influență, mai iau câte 2-3 după ei și circul se mută din Parlament în stradă. Și nu în ultimul rând, o foarte mare parte din oamenii ăia sunt fix nebunii de pe Facebook cu tendințe extremiste, iar aici închei pentru că știm cu toții ce înseamnă asta.

Problema gravă este că presa este doar vârful iceberg-ului. Așa că până vă reveniți de la loviturile în tastatură cu capul după ce ați văzut cât de similare (din punct de vedere al valorii argumentelor și al importanței momentului în care articolele au fost publicate) sunt poveștile lui Dragnea (valizele) și Barna de pe Rise Project, gândiți-vă că tot UE ne-a sărit în cap când jandarmii au intrat în piață (1 deces) după mai bine de un an de proteste (2 episoade violente), iar în Franța, cu vestele galbene au murit 10 oameni, iar Macron a fost total nebăgat în seamă pentru că a apărat statul de drept. Iar asta e doar primul lucru care mi-a venit în minte.

Welcome to 1984