Metallica în București @ Snake Pit

Miercuri, 14 august, a avut loc concertul Metallica din Worldwired Tour pe Arena Națională în București, un eveniment pe care l-am așteptat tocmai din octombrie 2018.

Biletul la Gazon A era cheia către o experiență de care România nu a avut parte din 2008, însă nu am prezis, la momentul achiziției că urma ca fix înainte de concert să primesc o veste care avea să transforme experiența unui concert Metallica în ceva cu adevărat fabulos: acces în Snake Pit

Metallica are obiceiul să cânte pe o scenă elevată, în formă de triunghi, cu unul dintre vârfuri orientat spre public, interiorul triunghiului fiind la nivelul publicului. Acolo este Snake Pit! Un spațiu în care intri doar dacă fie ai mulți bani de „investit” într-un concert, fie participi la o tombolă și ai ceva noroc.

Și cum trebuia măcar o dată să îmi surâdă norocul, bineînțeles că NU am câștigat acces dublu în Snake Pit. Dar Mihnea da! Sceptic până în momentul în care am pus piciorul acolo, am fost destul de rezervat și nu am vrut să îmi fac foarte mari speranțe, însă a venit și ziua de 14 august, ziua în care urma să trăiesc alături de câteva zeci de mii de oameni ceva ce nu am mai trăit niciodată.

Am ajuns cu vreo oră înainte de deschiderea porților pentru că, deși Snake Pit-ul e mic, locurile bune sunt date cu prioritate fie celor care dau o gălăgie (literalmente) de bani și nu stau la coada de la intrare, fie primilor norocoși care intră în zona respectivă și „campează” până la concert. Ceea ce, ca un român get-beget ce sunt, bineînțeles că am făcut. Brățara galbenă era exact ce trebuia ca vreo 10-20 de oameni de la BGS să îți facă culoar către (la propriu) mijlocul scenei. Înarmați cu apă, bere și răbdare (doar primele 2 cumpărate din incinta Arenei Naționale), am așteptat să se adune lumea, am urmărit Bokassa și Ghost și abia apoi a început să se simtă tensiunea.

Tehnicienii de la Metallica zumzăiau în stânga și în dreapta, montau microfoanele, făceau ultimele pregătiri și… LIPEAU lista de melodii de podeaua scenei! Deși pare că a trage cu ochiul la setlist strică momentul sau atmosfera, tentația era prea mare, așa că am obținut o poză (de la cineva care nu are 1.70 și o speranță și s-a putut întinde) cu foaia respectivă.

Nu cred că mai pot descrie în cuvinte perioada dintre momentul intro-ului și finalul concertului, cel puțin nu având în vedere locul în care mă aflam. Atmosfera a fost puternică, pe alocuri încinsă, în destule momente membrii trupei fiind atât de aproape încât puteam pune mâna pe ei (lucru pe care ne-au rugat organizatorii în mail să nu îl facem). Nu mai conta nici oboseala, nici faptul că am stat câteva ore pe tabla încinsă din Snake Pit, nici influencerița de lângă care era mai atentă la telefon decât la concert. Tot stadionul cânta la unison cu trupa, melodii de la Hardwired la One, la Nothing else matters, în anumite momente (destul de previzibile), LED-urile telefoanelor făcând spectacolul publicului

Un moment care a luat prin surprindere publicul a fost doodle-ul lui Kirk și Robert, când au cântat Iris – De vei pleca, publicul din afara Snake Pit-ului fiind mai vocal la această parte. Sincer, mă așteptam la Cargo, dar știu cel puțin o persoană care s-a bucurat când a auzit Iris 😀

Finalul s-a transformat într-un concurs de prins pene de chitară, fiind foarte vizibil următorul fenomen: unde cădeau pene, cădeau și oameni, cei care aveau mai multe concerte Metallica la activ fiind primii care ajungeau la nivelul solului și prindeau cele mai multe. Și da, erau acolo oameni care se plimbă din concert în concert după Metallica și cheltuie sume enorme de bani pentru asta.

Per total, experiența a fost unică, iar șansa de a fi atât de aproape de membrii Metallica fără a plăti biletele de mii de lei a fost una cel puțin de neratat!

În încheiere, vă las o mostră din ce a însemnat concertul ăsta la București (la un moment dat mi-am văzut fața pe acolo 😀 ):