Rasism… juvenil

Se zice că în copilărie, omul este cel mai inocent, este fără vină și consecințele faptelor lor nu pot fi prea mari, pentru că ei nu înțeleg, ei nu știu. Dar o situație de ieri, de la evenimentul din centrul orașului, m-a făcut să mă gândesc de două ori la inocența copilărească și încă de două ori la calitatea educației primită de la părinți (ca să nu mai menționez de nivelul de receptivitate și integrare în societate a părinților).

În timpul jocurilor, vreo 3-4 puști despre care s-a discutat și pe Deșteptarea aveau un comportament fără bun simț, dar nu cauzau probleme. Cum mă uitam să fac vreo 2 poze la competiții, unul dintre ei vine în spatele meu și se uită foarte curios la ce-mi iese. Încadrez o nouă poză, focalizez, aștept momentul, dar în loc să aud obturatorul, aud în spate un bidon căzând… Mă întorc și îl văd pe puștiulică cel curios cum ia bidonul și în aruncă spre un școlărel blond cu ochelari al cărui aspect fizic mi-a amintit de cum eram acum vreo 13 ani.

Inițial nu am priceput de unde a venit bidonul, dar m-am uitat urât la cel care l-a aruncat și m-am întors să-mi văd de poze. Nu am pus bine ochiul în vizor că iar aud bidonul și mă întorc în direcția școlărelului blond și îl văd că se uită la mine încruntat, cu o privire care îmi transmitea mesajul: „ce vrei de la mine? da, eu am fost!”, după care se întoarce și fuge…

Acum, fie că iau gestul drept unul de „rebeliune” sau unul de autoritate, la vârsta aia nu pot decât să-l cataloghez ca fiind rasist, iar părinții sunt (cel mai probabil) principalul motiv al unui astfel de comportament. Și deja este o problemă, pentru că puștiul brunet nu i-a făcut nimic celui blond (cel puțin nu cât am stat eu acolo) ținând cont că i-am văzut tot timpul reflexia în sticla de la ecranul camerei…

Ironic este că seara a avut loc finala Uefa Champions League, competiție ce descurajează rasismul.