Old school artist

Mesaj dedicat celor intitulați/autointitulați artiști plastici, muzicieni care nu văd dincolo de voce/instumentele acustice, fotografi 100% pe film, scriitorilor cu pana de gâscă/stilou care nu vor să audă de e-bookuri și tuturor celor cărora arta digitală de orice fel nu este artă.

Vă înțeleg, vreți să faceți treaba cum s-a tot făcut atâția ani de-a rândul, „ca la carte”, fără „prototipuri”, fără chestii care pot pica încât să vă strice irecuperabil toată munca sau fără „adjuvanți”… Vreți să întăriți inutil ideea că un artist „trebuie să sufere” sau să nu „trișeze” cu alterarea digitală și cu ctrl-z. Stimabili „artiști de modă veche”, vă rog să intrați pe un tutorial HTML și să copiați codul sursă, fără stiluri, fără nimic și să vedeți cum arată.

Era digitală e aici și era logic ca și arta de aproape toate felurile să se poată prezenta sub o nouă formă, mai proaspătă, mai bine deschisă publicului și mai ușor conservabilă în timp. Nu poți spune că ești fotograf dacă ai un DSLR și nu un SLR, nu poți spune că nu știi să faci artă vizuală cu o tabletă grafică și nu cu o pensulă și o pânză, nu poți spune că nu faci muzică cu un sintetizator și nu cu o chitară, un pian, un set de tobe, etc… Nu, pur și simplu trebuie să acceptați că munca simplificată pe de o parte poate oferi rezultate mai bune din anumite puncte de vedere. Nu, nu contest faptul că arta clasică este încă pe primul loc, dar nu e normal să ziceți că „tu, care stai în spatele calculatorului ai curajul să te crezi artist?”