R-U-N: Concluzii
După 2 săptămâni în care am fost plecat din Bacău, revin cu o experiență inedită, cu câteva lecții învățate, cu câteva cadouașe și cu vreo 3 kile în plus (incredibil, dar adevărat).
Primele câteva zile au avut loc în tabăra din Muncel, un loc frumos, detașat de lume, în care atât zilele cât și nopțile sunt frumoase. Acolo a fost cea mai grea și, totodată, cea mai frumoasă perioadă a proiectului… Nimeni nu cunoștea pe nimeni, toți voiam să facem impresie bună, toți voiam să ne distrăm, dar nu mulți voiau să facă primul pas în socializarea offline. Activitățile au fost variate, iar timpul nu a părut deloc prea mult sau prea puțin, ci exact cât am avut nevoie
După acele zile am avut de stat o noapte la cort într-un camping, undeva în afara stațiunii Durău care s-a dovedit destul de dificilă pentru o mare parte, mai ales ținând cont că asta a avut loc după o urcare până la Fântânele. Personal nu am avut nicio problemă, dar nu pot spune același lucru despre toți ceilalți (mai ales de întârziați)
Următoarele 2 zile au fost petrecute la Săcel, județul Maramureș, o localitate care mi-a deschis mult mai tare ochii asupra fotografiei rurale și a tradițiilor maramureșene. Vizitele la olar, sculptor și moară au fost cireașa de pe tort, putând urmări atât „prezentări” cât și demonstrații ale tradițiilor și meșteșugurilor.
Ultima parte a proiectului s-a desfășurat la Baia Mare, oraș care face tot posibilul să îmbine trecutul cu prezentul și nu face deloc o treabă rea. Fotografia urbană a fost ceva care s-a realizat destul de dificil acolo pentru că orașul era prea tipic, dar am reușit să trag de anumite elemente și să fac rost de ce e mai bun și să aduc câteva imagini în expoziția din Bastionul Măcelarilor. Mulțumesc și lui Daniel (un bun prieten pe care l-am cunoscut în primul schimb de tineri în care am participat) pentru priveliștea pe care ne-a oferit-o ducându-ne la Mănăstirea Greco-Catolică Sf. Maria.
Dacă ar fi să vorbesc despre scopul proiectului, eu zic că a fost îndeplinit. Am fost scoși din universul online pentru o perioadă, iar programul de activități ne-a făcut să ne depărtăm cât mai mult de internet și să ne gândim mai mult la noi, la felul în care ne dezvoltăm, la felul în care ne prezentăm și cum să ne descurcăm în anumite situații. Aceste două săptămâni au fost tot ce aveam nevoie ca să revin pe linia de plutire după eșecul din iulie, așa că acum vin cu forțe noi, iar anul pe care unii zic că-l pierd va fi fructificat la maxim!
