„Vrănceanu” – Capitol încheiat
Atât cu regret, cât și cu bucurie, am spus în ziua de joi, 29 mai, „Adio, Vrănceanu!”. Nu o dată am auzit replica „liceul e cea mai frumoasă perioadă a vieții” și, tind să cred abia acum că cei care au spus asta nu au greșit. Pot spune, cu zâmbetul pe buze și cu regretul că timpul a trecut, faptul că acest capitol al vieții, LICEUL, a luat sfârșit în cel mai glorios mod cu putință.
Am intrat în acest liceu fără vreun scop, fără vreun ideal, fără vreo imagine (chiar și neclară) a ceea ce urma să fac, ceea ce puteam să fac și unde urma să ajung. De la primele 2 excursii cu clasa, la primele poezii scrise, blogul, prima națională, Radio Bloo, Bacău Expres, ExplorIT, la toate celelalte mici realizări, această perioadă a fost crucială în dezvoltarea mea și în definitivarea personalității mele.
De asemenea, nu pot să nu amintesc de persoanele care m-au ajutat în această perioadă, oameni fără de care nu aș fi putut face absolut nimic din toate acestea: domnul diriginte Dan Ciobanu, domnul director Gabriel Andrei, jurnalistul Răzvan Bibire, bloggerii din Bacău Expres, colegii din Radio Bloo, o parte din colegii de clasă, o parte din participanții la Operation Pineapple, prietenii, familia și, nu în ultimul rând, Beatrice. Vă mulțumesc tuturor pentru tot sprijinul și încrederea oferite, pentru posibilitățile pe care mi le-ați oferit, pentru perspectivele pe care mi le-ați deschis și pentru că ați fost acolo când am avut nevoie.
Închei acest capitol cu capul sus, privind încrezător spre primele 2 examene adevărate în viaţa mea, Bacalaureatul şi examenul de admitere de la UPB, sperând ca în data de 1 octombrie 2014 să scriu aici o postare tocmai din Regie! Mulţumesc, Vrănceanu! Eşti un colegiu extraordinar şi un adevărat deschizător de drumuri!
