S-a dus un semestru

Al șaptelea semestru din anii de liceu s-a consumat în fața ochilor mei mult mai ușor decât toate celelalte exact cum se consumă o rezervă de stilou, comparativ cu un pix cu gel… Sau… un pix normal… Viața îmi rezervă acum dreptul de a-mi stabili cât mai precis o direcție, de a face o alegere pe care mă voi baza tot restul vieții și mă pune față în față cu ultimul kilometru dinaintea celui mai important examen al vieții de licean, examenul de Bacalaureat.

De fapt, nu examenul este cea mai mare problemă, ci doza de panică „injectată” în creierele noastre de toată lumea. Înțeleg, e un examen greu, e nevoie de muncă, dar stresul continuu nu ajută. Atâta timp cât un elev e conștient de ce-l așteaptă, nu așteaptă acea perioadă de panică pentru a încerca (de cele mai multe ori fără folos) să-și umple creierul cu toată materia pentru bac… Acest semestru, consider, e destul cât să acopăr toate golurile de materie atât pentru bac, cât și pentru examenul de admitere.

Dar toate astea nu le pot face fără niște compromisuri, iar primul pe listă este BLOO (îmi pare rău, echipă, dar deja am început o retragere lentă și sper din tot sufletul că nu voi regreta munca depusă în ultimele 15 luni). Așa că, cu o medie de 9,46, închei ultimul semestru în care notele au contat și pătrund în ultimele frânturi ale vieții ca elev al Colegiului Național Gheorghe Vrănceanu.