În pragul majoratului
Și iată-mă, cu 3 zile înainte de splendida zi de 22 noiembrie. Au trecut, astfel, aproape 18 ani din viața mea și încă nu pot spune că știu cine sunt. Știu ce vreau, în schimb, de la mine, iar asta e ceea ce contează!
Și, totuși, au trecut 18… 18 ani în care am crescut, în care m-am format ca persoană, în care am arătat că dintr-un necunoscut pot deveni cineva, în care m-am luptat cu tot felul de probleme, momente din care am ieșit victorios… Am descoperit puțin din informatică, puțin din blogging, puțin din poezie, puțin din fotografie, puțin din IT și, probabil, multe altele de care eu nu-mi dau seama, iar acum, mă chinui să le unesc pe toate, să-mi adun originalitatea într-un singur loc și să o pot privi.
Dar nu se poate. De aceea prioritățile mele secundare se schimbă foarte des. Azi vreau un mouse, mâine un bliț, poimâine un obiectiv și toot așa, ca până la urmă doar să mă mulțumesc cu ce am. În fine, mai am mai puțin de 3 zile în care sunt încă minor și habar n-am cum aș putea profita de asta, dacă ar există o cale… Accept sugestii, atât aici, cât și în particular, dar nu promit nimic!
