O duminică în Piatra Neamț
Dacă tot îmi doream să mai „scap” puțin din Bacău, la decizia comună a radioului (mă rog, a unei părți din radio), am plecat la Piatra Neamț. Ajunși în gară cu mai bine de jumătate de oră înainte să plece trenul, am procurat biletele și am plecat să facem câteva poze prin gară (mai exact pe pasarelă).
Urcați în tren, ne verificăm biletele și aflăm cu stupoare că pe acestea scria „PENSIONAR”. Vine controlorul: „Biletele…(după ce i le-am dat) Și cupoanele de pensie?”. Logic că am dat vina pe doamna de la casa de bilete, astfel că după o față care exprima celebra scârbă românească la adresa prostiei clasice.
Ajunși la Piatra Neamț, vremea nu se arăta prea excelentă așa că am decis să mergem prima dată cu telegondola. Personal, nu am mai mers cu telegondola decât seara așa că am tot făcut poze (care, din cauza „capsulei” îmbătrânite înainte de termen au ieșit ca naiba). Sus am admirat priveliștea și… cam atât. Așa că am coborât și ne-am pornit spre… nu am habar unde (cică spre un fel de mall). Dar necunoscând prea bine orașul, am încurcat drumul.
Astfel că am renunțat și ne-am îndreptat spre centru. După o plimbare de vreo oră, în care ploaia parcă se juca cu nervii noștri, ne-am oprit la o pizzerie unde am mâncat (logic) pizza și am băut o bere/cafea (după preferințe), pe urmă am fost la o cofetărie să ne luăm și desertul ca mai apoi să facem o vizită perlei fotbalului moldovenesc și anume stadionul din Piatra Neamț.
Mult superior celui din Bacău, stadionul din Piatra a demonstrat încă o dată că se poate face ceva în România. Pe această bază sportivă mică și cochetă, dar FOARTE BINE îngrijită, accesul la nivelul gazonului mi-a permis să rămân cu niște cadre foarte bune, dar și cu o porție de sănătate (am „testat” zgura). Deși nu am putut urca sus în tribune, am putut face o panoramă din spatele unei porți, dar totuși, parcă aș fi vrut să văd tot de sus. Dar asta e.
Am ajuns înapoi la gară la momentul potrivit pentru că, după (alte) câteva poze, a început să toarne cu găleata. Pe drumul înapoi spre Bacău, atmosfera a fost ceva mai relaxată, așa că ne-am putut liniști foarte bine după o astfel de zi. La Bacău, nici nu am coborât bine din tren, că ploaia ne-a și întâmpinat. În fine, a fost o zi frumoasă, plină de provocări și amuzament, petrecută alături de niște adevărați prieteni.
