Ziua Europei în Vrănceanu
De vreo 2 zile am fost anunțat că am activitate azi, dar nu am avut niciun detaliu. Ieri-seară aflu din nou exact ce știam (adică mai nimic), dar azi: BOMBĂ! După teza la română, Adrian are de scos, mutat și montat stația în bătaia directă a soarelui pe teren ci nu la intrarea elevilor unde era umbră și bine. În fine, am făcut-o și pe asta, teoretic pentru pauza mare…
S-a întârziat timp de 10 minute începerea festivității, ca mai apoi să înceapă vreo 3-4 profesori și 2 elevi să vorbească la un singur microfon (deh, celălalt avea baterie cât să poată fi depărtat doar 5 metri de stație). Dar măcar dacă ar fi vorbit cum trebuie, dar NUUUU, au pus un steag imens între stație și microfon și se auzea cu pârâituri. Eu țip „mergeți mai în față”, vorbitorul stătea pe loc și vorbea degeaba la microfon. Ca să nu mai zic de cineva care ținea microfonul la juma’ de metru de gură că, deh, „să nu se interpreteze pe urmă” (sunt sarcastic)
În fine, festivitatea se termină în aer, fără vreo concluzie prea evidentă, iar Adrian și Victor au stat să strângă din nou tot (ceilalți și-au luat catrafusele și au întins-o fără măcar să arunce o privire după noi dacă avem sau nu nevoie de ajutor). Sincer, nici nu m-am mai chinuit să ajung la oră având în vedere toată chestia asta.
În fine, mâine e excursia cu Pineapple (ah, am uitat să scriu aici că am trecut de interviu și că am participat la ambele workshop-uri), dar mai multe nu spun pentru că îmi place ideea asta de „mai bine să nu știe lumea”.
