Normalitatea costă

De multe ori aud sintagma „nu ai nevoie de bani ca să te distrezi”, dar de fiecare dată mă uit că fără 10-20 de lei nu poți nici măcar să ieși în oraș de unul singur. Ce să mai zic să mergi cu prietena sau doamne-ferește să faci vreo cinste prietenilor, deja te arde la buzunar, iar concertele tot mai scumpe ne trezesc la realitatea că dacă vrei ceva bun trebuie să plătești bine.

Dar există și invers: persoane care au, dar sunt pierdute în lumea lor, într-un snobism general, îmbibat în fum de țigară (de nici mama DSLR-ului nu e în stare să facă o poză) și aburi de alcool din cocktail-uri care mai de care mai exotice, snobism „încântat” de acele tentative de exorcizare a „demonului” muzicii bune, tentativă descrisă anterior. Și surprinzător, costurile inițiale sunt doar 10-20 de lei…

E socialism, frate. Noi plătim ok pentru vestimentație, MULT la intrare și mai puțin după (o bere/un suc/o cafea e de ajuns), iar ceilalți plătesc mult pe vestimentație, puțin la intrare și înăuntru „banii de buzunar”, iar rezultatul tinde spre egalitate… Deci cine câștigă aici? ei bine, cel ce vinde (evident) și cel cu bani (pentru că el mai are de o tură). Aici se încadrează și posesorii de dispozitive pe care le au doar să afișeze că au bani (de exemplu, eu fac pe un nokia C3 mai multe decât face cineva din categoria anunțată anterior cu un iPhone).

Stoarcerea creierilor a devenit total futilă (am tras cam greu concluzia asta), așa că, oameni buni, vă invit să le creăm o lume a lor, separată fizic și să mai închidem ochii la tâmpeniile acestora pentru că ne mor neuronii degeaba. Același efect îl are un bax de bere, dar măcar la cel din urmă te distrezi și se consumă lichidul nu nervii…

În concluzie: I invite you to „the dark side”… We have cookies and FREE wi-fi… 
Post Scriptum: aștept atacurile voastre, „prietenii mei”…