Poșta română, un timbru și 10 lei

Iar a trebuit să „colaborez” cu Poșta Română pentru a trimite niște bilete… Încă de acasă m-am pregătit spiritual pentru timpul pe care îl voi pierde din cauza ineficienței angajaților. Ajung acolo și surpriză, doar 3 persoane la rând. Mă așez la ~ jumătate de oră în spatele ultimei persoane și mă trezesc 2 minute mai târziu că intră o doamnă în vârstă în fața mea cu o nesimțire pe care nu o credeam posibilă la o persoană care este la pensie și are tot timpul din lume să aștepte (eu când mă grăbesc și cer voie să trec, reprezentanții aceleiași clase de vârstă cu ideologii comuniste înșurubate în creier îmi spun în scârbă să stau la rând ca toată lumea). După 10 minute (și încă o astfel de persoană care pălăvrăgea de nu știu ce colet), ajung la ghișeu.
„Un timbru intern vă rog” … „1 leu” … și întind cei 10 lei scoși cu grijă din portofel. Cu o voce de om distrus, secat de slujba nenorocita mi se răspunde „aaa, dar eu nu am de unde să îți dau rest… te duci să schimbi și apoi vii să îți dau timbrul”. După ce caut pe la vreo 5 magazine și dau peste alte astfel de persoane nesimțite care ajung să închidă sertarul cu bani ca să nu îți schimbe banii, găsesc în sfârșit banii și reușesc să trimit plicul
Concluzie: am stat 15 minute ca să trimit un amărât de plic, dovada că cele 3 elemente enumerate în titlu nu se împacă.