O zi mai altfel… (dar nu pentru mine)

Azi e ziua de Dragobete, “ziua îndrăgostiților pe vechi”. Deși această sărbătoare își are originile încă de pe vremea dacilor, românii preferă a se îndrepta pe versiunea mult mai comercială și anume „Valentine’s Day” că de, să fim noi mai deștepți ca americanii? „Hai să fim păpușile lor”. Ținând cont ca sunt în aceeași situație ca pe 14 februarie (still single), am decis să nu mă intereseze nici ziua de azi. Dar din nou, ce-mi doresc se întoarce împotriva mea: mai întâi am primit diploma plină de inimioare pentru „reprezentația mea” de ieri și mai apoi, la română am avut ca temă a orei de azi o poezie cu titlul „visătorul”, poezie pe care, deși am lucrat pe grupe, am compus-o doar eu și , de altfel, se află pe blog „un etaj” mai jos.

Dar lucrul care m-a uimit azi a fost la parter. Un fel de concurs care avea ca scop găsirea partenerului/partenerei de Dragobete. Nefiind îndeajuns de disperat încât să las un astfel de „eveniment” să-mi aleagă aleatoriu o fată, am decis să rămân în liniște în clasă ca să mă odihnesc pentru că și așa îmi era destul de somn. Îi felicit pe cei/cele care și-au găsit fericirea prin activitatea de azi, dar eu nu aș face asta prea curând.

Dar a început week-endul și prefer să uit de școală și de tot ce implică ea măcar temporar ca să mă pot bucura și eu de viața mea.