Romanii si proiectele europene

Parea o zi destul de normala in C.N. Gh. Vranceanu din Bacau, sau cel putin asa era in clasa mea. Prima ora de curs (7:30) a inceput ca intotdeauna: profesorul a intarziat cu vreo 5-10 minute si o colega de-a mea cu alte 5 minute, urmand ca ora sa decurga exact ca o simpla ora de biologie. Deja din ora de engleza am inceput sa ne punem cateva intrebari legate de stresul profesorilor: De ce fuge asa x? De ce pare y speriat(a)?

Totusi (cum o zi speciala vine cu tot tacamul) era si ziua uneia dintre colege, deci ora de chimie a inceput cu lalaiala pe care noi o numim cantec: “laaaa multi aaaaaaani cu saaanataate…” din dorinta sau mai degraba ordinul doamnei Rosenschein alias Rozica, spaima nr. 2 a clasei mele..

(pasaj descriptiv: cenzurat total – cine a citit îmi cunoaște părerea, dar am șters originalul din motive de siguranță personală)

Revenind la poveste, dupa ce am lalait acolo cat sa ne auda un sfert de Bacau am fost anuntati ca avem “musafiri”. Nu am fost anuntati de vreo inspectie, dar i-am primit cu “dragoste”. “Hello, hello” . Asta este tot ce am auzit de la ei cand au intrat. Dupa ei intra un olimpic la engleza si incepe (sub indrumarile Rozicai)  sa povesteasca despre laboratorul de chimie, un caiet de chimie de cl. a X-a  “a la Rosenschein” si faimosul “perete cu diplome”. Noi, constienti ca am scapat ne intoarcem la ale noastre, dar peste 5 minute “cioc! cioc!”… “poftiti!” Al doilea rand de “strainezi” a intrat, iar prezentarea a fost similara cu cea de mai inainte.

Ca sa nu o mai lungesc, s-a terminat ora de chimie, in loc de fizica am facut matematica (spre surprinderea noastra), in loc de geografie, istorie, iar engleza (a doua ora) a decurs perfect normal. In a doua jumatate a orei de lb. romana aflam cu stupoare ca profesoara nu este iar noi am stat acolo ca prostii.

Maine voi urma sa zic de ce tribunul ne-a chemat la liceu pentru o singura ora. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *