Respectul între categorii de vârstă

Presupun că toți am fost educați să îi respectăm pe cei în vârstă, dar mulți ne-am prins deja că e degeaba ținând cont că nu primim nimic în schimb. Întotdeauna persoanele de vârsta a treia comentează când te grăbești și ceri politicos să intri în rând, dar de fiecare dată când prind ocazia se bagă în față fără pic de simțire, iar când îi întrebi „de viață” fac pe cățelușii nevinovați sau se găsesc să comenteze că „uite, domn’le, ce respect are pentru noi generația asta”.

Unde e reciprocitatea aici? Ce rost mai are să îi respectăm? Au tot timpul din lume acum că sunt la pensie și tot se grăbesc… DE CE? Să urmărească circul politic la televizor? Politica din ziua de azi a stârnit numeroase controverse, dar mentalitatea comunistă a persoanelor în vârstă din estul Europei induce frică de ceva nou, și impresia falsă de superioritate datorită experiențelor trăite, dar mie nu îmi place să respect pe cineva dacă nu sunt respectat, ci, mai degrabă, tratez cu aceeași monedă și fără pic de rușine pentru că tineretul nu este gunoiul societății. Nu zic că nu sunt extreme și de partea noastră, dar la persoanele >50 de ani din România este ceva „normal”.

Tot respectul meu pentru doamnele profesoare de limbi străine din gimnaziu (pentru că doar pe dânsele le-am mai văzut după ce am terminat școala generală) care de când au ieșit la pensie se respectă și își folosesc timpul pentru a se plimba, nu se grăbesc pentru că știu că nu au unde, pentru că duc o viață frumoasă, simplă într-o societate complicată, ce promovează mizeriile.