Personajele își caută actorii – Spectacolul
Azi, după 2 ore consecutive de chimie (și medii încheiate – surprinzător, am 10), am plecat la Teatrul Municipal „George Bacovia” pentru concursul despre care am vorbit acum câteva posturi, „Personajele își caută actorii”. Sala era aproape plină și nu doar de actori, ci și de susținători, atmosfera fiind una potrivită pentru un astfel de cadru. Actorii erau emoționați, dar parcă „mai pregătiți ca niciodată” să arată tuturor celorlalți că merită să câștige.
Prima piesă a fost o adaptare după „La Țigănci”, actorii fiind elevi ai C.N. „Gh. Vrănceanu”. Piesa s-a desfășurat foarte bine, poate puțin exagerat rolul principal, dar munca s-a văzut, situațiile tensionate bine accentuate, dar au fost niște faze aiurea cu „ieșitul din reflector”…
A doua piesă, „Pionii”, jucată de elevi de la C.N. „Ferdinand I” a reușit să creeze o tensiune puternică, publicul fiind pur și simplu uluit de interpretarea actorilor. După părerea mea, a fost o piesă bună, plină de emoție și una dintre favorite.
A treia piesă, adaptare după „Luceafărul” s-a potrivit vremii de afară și prezentului anotimp la fel ca o mănușă pe picior, dar a fost un element de comedie foarte bine primit. Parodia a fost incredibil de bine pusă în scenă (în opinia mea), momentele de „publicitate” neplătită dintre scene fiind deliciul amatorilor de pamflete. ȘIII! Am priceput care era treaba de ieri de pe Ask.fm cu tigaia…
A patra piesă, „O scrisoare pierdută” a fost o piesă cu multe peripeții (atât la propriu cât și la figurat). De ce zic asta? Ei bine, este o comedie, iar în timpul acestei comedii a avut loc un moment tragicomic venit din exterior: A CĂZUT CURENTUL! Și așa, tot programul a fost decalat cu 15 minute. Revenind la piesă, trebuie să menționez că actorii au jucat aproape impecabil. Au fost câteva momente care au denotat lipsa de experiență, dar toate au fost chestii scuzabile.
A cincea piesă a fost ceva destul de exagerat pentru clasa a IX-a: „Romeo și Julieta”. Mă opresc cu prezenta frază pentru a nu jigni, dar, sincer, piesa nu mi-a plăcut decât pe alocuri. Deși au muncit extrem de mult, s-au axat prea mult pe detalii și prea puțin pe totul unitar…
A șasea și ultima piesă a fost „Raul”. O piesă cu un decor minimalist (2 scaune), cu un minim de personaje, dar cu emoție la maxim. Atât Raul cât și eul acestuia au fost jucați foarte bine, mesajul transmis fiind unul cât se poate de clar, de solid.
Premierea a fost cam 90% obiectivă, dar în mare parte, talentul (pe lângă reprezentație) au contat. Mi-a plăcut, sincer, acest eveniment și sper ca tinerii actori de azi să-și perfecționeze stilul și să ne încânte în viitor pe scene cât mai mari.
Toate pozele: PE PAGINA DE FACEBOOK
