Nouăsprezece zile
Printre teze, poze, zâmbete, râsete, concursuri, plimbări, ieșeli și planuri de Crăciun și Revelion, au trecut 19 zile de când nu am mai postat pe blog. Motive: lipsă de timp, chef și inspirație. Astfel o să menționez câteva momente și păreri care au ieșit în evidență…
S-au aprins luminile de sărbători în Bacău. Cu un spectacol mai mult înclinat spre religie decât spre ideea de societate de consum, luminile și bradul IMENS din Bacău au „debutat” pe scena iernii care nu prea se-ncumetă să care niște zăpadă (deh, pe drumurile noastre nici iarna nu poate circula mai repede).
Cum doza de nebunie nu a putut lipsi nici în aceste zile, mă pot lăuda că am fost cu prietenii la un grătar pe insulă. Vremea rece, lumina bună pentru poze, aroma cărnii de pe grătar, câteva subiecte necuvântătoare pentru cadre, vinul fiert și, cel mai important, prietenii mi-au destins o după-amiază și m-au ajutat să mă relaxez complet. Insula a fost aproape pustie, fapt pentru care nu am fost deranjați de niciun deștept care să spună „uite-i și pe nebunii ăștia”…
Am avut de terminat cu tezele pe semestrul I, iar stresul a fost destul de mare având în vedere că am Bac-ul anul ăsta. Astfel că timpul a fost redus semnificativ, nervii mi-au fost întinși destul de tare, iar eu abia am putut să mai fac 1-2 poze…
Mai apoi am avut șansa să zăresc câteva zeci de lebede pe lacul de agrement Bacău. Era o zi însorită, eu aveam capul umplut cu elemente de combinatorică, trebuia să ajung la Cora la 2:30, dar lebedele alea m-au făcut să întârzii vreo 10 minute ca să le pot observa atât stând pe jumătatea înghețată a lacului, cât și luându-și, la fel de grațioase ca niște gâște, zborul.
Luat destul de din scurt de concursul „Pimp my classroom”, am apucat să fac și poze, și articol, și poll. Clasele au fost unele aranjate unele ok, altele mai puțin, imaginația a fost ceva mai redusă decât în anii trecuți, dar dorința de participare mai mare. Totul a fost decis de voturi, dar eu tot nu pot să uit cum două doamne profesoare m-au făcut să aștept după ele vreo jumătate de oră pentru că dirigenția, oră „sfântă” trebuia făcută în penultima săptămână de școală din 2013.
Ultimul eveniment a fost reprezentat de tradiția din Vrănceanu în care clasele colindă profesorii în cancelarie. Exact ca în anii trecuți, nu toate clasele au impresionat, dar cele care au făcut asta au fost destule și foarte originale. De la mini-scenete la numere de comedie, urături și instrumente muzicale acustice (a fost și o chitară electrică la una din clase), toate au adus zâmbetul pe buze profesorilor și copiilor acestora.
În tot acest timp am testat noile echipamente și nu m-au dezamăgit pentru banii pe care i-am dat… Au ieșit niște cadre foarte bune pe care le-am păstrat destul de ascunse… Eu sper să nu mai am parte de pauze așa de lungi și să găsesc timp pentru a scrie în continuare pe blog!
