„Hâc… Eu pentru cine votez?”

O frază mai mult decât cuprinzătoare pentru ceea ce se întâmplă în zilele acestea pe planul politic din România. Campanii peste campanii, reclame negative peste reclame negative, lansări de campanii în stil american și comunist și un internet plin de bannere (urăsc că nu am adblock pentru Windows Phone 8).

Acum, să revin la ceea ce îi place românului: bârfa. Pentru că o zi fără bârfă e ca o oră fără a vedea, ca 12 ore fără mâncare, ca o zi fără a merge la baie pentru a mai deversa un rahat în sistemul de canalizare. A devenit atât de necesară pentru mintea orientală a românilor, motiv pentru care, dacă vrei să le fii fruntea, trebuie să le dai „papa bun”. Deci fără campanii în care se popularizează ce mai e de făcut în Românica, fără sloganuri adevărate, fără dezbateri pe teme care pot influența politica internă și externă, din care putem învăța câte ceva despre cine ce poate face, nu. Ne este băgată pe gât numai antireclamă, ne sunt puse pe tavă rahaturile pe care cineva le-a făcut, politicienii se mănâncă precum niște câini, oamenii uită cu cine au votat în trecut și uită să dea vina (și) pe ei.

Corupția e la cote mari, dar nimeni nu ia măsuri sub nicio formă, toată lumea se plânge că toți fură, dar toți, când prind ocazia, îi pupă în cur pe unii și îi scuipă între ochi pe alții, doar de dragul de a face rost de niște cașcaval… Când tot ce primesc e telemea, își dau seama ce tâmpenie au făcut și schimbă taberele (deși, de cele mai multe ori, sunt aceiași idioți care-l condamnă moral pe Regele Mihai de trădare). Ori asta, ori acționează direct și mai bagă pe sub mână chiar ei ceva în visteria proprie ocolind, nu foarte elegant, legea.

Populația majoritară a româniei e de cam între 30 și 60 de ani, fiind exact oamenii care ar trebui să știe ce a fost la revoluție și de ce a avut loc, dar sunt și oamenii care nu știu ce au câștigat atunci, oamenii care nu vor să uite că ideea de a fi liberi nu înseamnă de a se plimba prin nu-știu-ce țări și, în niciun caz, a nu munci… Uită că cine i-a „salvat” i-a băgat în rahat mai tare, uită că nu au făcut nicio schimbare și nu-și dau seama că România e un simplu experiment de inducere a prostiei în timp ce aceiași oameni care o duceau bine și înainte de 89, o duc cel puțin la fel de bine acum. Ce? Vreți să spuneți că Ceaușescu nu? Pentru el, închiderea într-o închisoare văzând cum țara se duce naibii, era chinul suprem. Așa, el o duce bine-mersi sub pământ în timp ce nostalgicii încă-l pomenesc.

Oameni buni, nu mai avem industrie, nu mai avem producție, nu mai avem turism, nu avem drumuri, nu avem educație, nu avem nimic… Pentru că s-a furat. Ce se fură acum e din inerție, vinovații sunt mult mai vechi, iar majoritatea, după o bășină, dau noroc cu Ceaușescu. Ce mai e de făcut? Sincer, nu știu ce se mai poate face aici cu democrația pe termen scurt. Atâta timp cât oamenilor le e frică de politică, politicienii se condamnă și se acuză între ei, ideologiile nu se respectă, iar majoritatea alegătorilor au „un salvator moral” de aproape 25 de ani, e cam clar cine va câștiga anul ăsta alegerile prezidențiale (făina, zahărul, uleiul, lighenele și gălețile)

Eu zic așa: între candidații care vor trece în turul 2 nu există un președinte (nu m-au interesat ceilalți, pentru că, să zicem, voi vota cu unul din ceilalți în primul tur. La ce folos? Statisticile finale îmi vor arăta că puteam să-mi șterg dosul după o diaree cu buletinul de vot, pentru că nu ar fi fost mare diferență). Dintre cei doi, să zicem, unul ar fi bun de prim ministru… Celălalt tot un păcălici rămâne pentru mine. Ce putem alege dintre un Păcală și un Mutulică? „Doamne, ocrotește-i pe români…”