Se fură, domn’le…

Ieri dimineață mă trezesc pentru o nouă zi de muncă, mă pregătesc cum trebuie, ies pe ușă și văd că ceva lipsește… Era preșul de la intrare. De obicei îl găsesc ori cu jumătate de etaj mai sus, ori cu jumătate de etaj mai jos, dar de data asta nu mai era. Curios, plec la muncă și primesc un telefon de la mama: „auzi, tu ai văzut preșul nostru de la intrare azi?” eu – „nu, de ce?” „Păi s-au furat 3 preșuri de pe casa scării… Al nostru și încă două.”

Ajung acasă și mi se activează „ticul” de a mă șterge pe picioare, dar realizez că frec talpa ghetelor de… nimic… Ziua următoare (adică azi) – scandal pe casa scării, nervi, zgomote… Ies iar să plec la muncă, iar două din vecinele mele țipau de mama focului că cineva dă drumul la necunoscuți pe casa scării (care sună la interfon la întâmplare) și de asta s-au furat preșurile.

Totuși, al naibii hoț, sună la interfon, îți vine la ușă, vede ușa metalică și când își dă seama că dacă încearcă ușa măcar, riscă o bătaie bună, îți fură preșul și fuge… Ca să nu mai zic ce pretenții are: fură numai preșurile scumpe, că, deh, la târg nu se merge cu orice