Charlie, c’est toi?
Chiar dacă în ultimele zile am fost cam rupt de realitate, nu am putut să nu realizez, totuși, ce se întâmplă în Franța… Toată lumea e cu „libertatea de exprimare în sus, vieți nevinovate în jos, musulmani în stânga, teroriști în dreapta”… Situația în plan internațional e gravă, am scris acum câteva articole că extremiștii câștigă teren, iar ideile propuse de Răzvan sunt plauzibile…
Moi? Je ne suis pas Charlie, dar nu pentru că nu-mi place ce scriu ei, ci pentru că ei nu trebuiau să moară așa (ironic, nu?). Doar au fost oamenii nepotriviți puși în situația respectivă, nu a zis nimeni „ăia de la Charlie Hebdo trebuie să moară mâine pentru ce au desenat”, ci ei au fost o țintă de efect. Momentul a fost gândit exemplar în paralel cu lansarea romanului lui Houellebecq (roman despre o Franță islamizată a viitorului nu prea îndepărtat) și a fost „un cutremur cu replici”, pentru că dacă ăsta a fost evenimentul principal, Franța a fost agitată tot mai mult de evenimente similare, dar care oferă un impact mai mic (totuși, țin frica oamenilor în priză).
Cineva, însă, are ceva de câștigat din asta, iar faptul că Statul Islamic a recunoscut toată nebunia abia după 1-2 zile, dă de bănuit. Pentru că nu ataci o dată, apoi încă o dată, apoi încă o dată, apoi ataci și informatic și abia apoi zici „ah, da, bă, ăla e al nostru”… Revenind, totuși, la atacul informatic, dacă veți avea curiozitatea să căutați pe Google „hacked by L’APoca-Dz” veți vedea mai multe site-uri franceze, dovadă că cine a făcut asta s-a pregătit bine și și-a căutat ținte.
Totuși, e interesant de văzut cum continuă lucrurile în Franța știind că deja minoritatea musulmană e văzută mai rău ca romii în această perioadă (atâta ne mai trebuie, să pună și plimbăreții noștri mâna pe altceva decât portofele, genți și telefoane), iar extremiștii au crescut în inima populației. Extremismul se formează ca răspuns la o criză, iar ca extremismul să învingă, criza trebuie să fie de efect (chiar și emoțional). Pe cine dăm vina acum? Pe nimeni, pentru că toți făptașii sunt cu furca-n posterior, oamenii nevinovați au murit pentru o cauză mizerabilă iar unii „critici” susțin că acesta este „9/11-le lor”. Diferența este că în SUA, când a fost 9/11, contextul internațional era unul mai stabil, informația nu circula atât de repede și nu a avut repercursiuni și replici prea grave. De data asta situația este mult mai complicată, dar încă prea puțini sunt conștienți că ceva serios tot se pregătește.
