Ei centrează, ei dau cu șutul

Seara trecută am trecut în drumul spre Cora pe lângă un tobogan desființat de gunoi de pe o alee lăturalnică a  străzii Miron Costin. O doamnă pe undeva pe la 50 și ceva de ani, cu două pungi cochete de gunoi în mână ajunge lângă vechiul tobogan și citește semnele. Trec ușor pe lângă ea, iar dânsa pare că privea mai cu uimire pancartele pe care scriau că acolo NU se mai aruncă gunoi.

Dar ce să-i faci? Cum m-am îndepărtat, doamna lasă pungile cu gunoi la baza gardului și pleacă. Nici după o mustrare cât să mă audă jumătate de cartier (deh, am voce puternică), ființa cu mers greoi și aere nesimțite nu s-a întors nici cât să-mi vadă fața.

Problema este că aceeași români și aceleași românce care fac așa ceva sunt aceleași persoane care se plâng că bine mai era pe vremea răposatului și că tineretul este plin de nesimțiți și că nu mai are cine să le plătească pensia și bla-blauri ieftine. Dacă ei, la 50 de ani îmi oferă mie, la 19, un astfel de exemplu, e din ce în ce mai clar motivul pentru care generația „nouă” este mai nesimțită. Eu cred că aceste persoane care au trăit ambele vremuri confundă libertatea cu anarhia, iar noi, ăștia mai tineri, ne conformăm cu ideea lor, că, deh, mai bătrân = mai înțelept…

Iar bunul simț? Cred că bunul simț se află în ultima pungă de gunoi aruncată corect în pubelă